La rascruce de traditii project

Zona “Codru” se află la interferța a trei judete din Transilvania: Satu Mare, Maramureș și Salaj ....

 
 
 

Spații codrenești

Zona “Codru” se află la interferța a trei judete din Transilvania: Satu Mare, Maramureș și Salaj. Este o zona împadurita cu dealuri,suișuri si coborâșuri, de unde i se trage numele. Ținutul codrului este delimitat natural de trei ape curgatoare : Șomesul la Nord, Salajul la Est si Crasna in Vest. Culmea Codrului este brăzdată de pâraie dense care izorând din munte,curg la vale ducând spre șes mai ales primăvara si toamna puhoaiele de apă ce iau loc in urma ploilor provocând deseori inundaţii în localitaţile din aval. Se făcea astfel din cauza solului luto-argilos umed, pămantul se zvânta destul de greu şi drumurile împiedicau aici în mare masură pătrunderea străinilor locurilor.

Dacă pe vremea vechii împăraţiri administrativ-teritoriale(regiunilor) s-a cules puţin,ultima împărţire a acestora prezintă un imperativ major, mai ales că zona a fost scindata in trei judeţe, devenind minoritară comparativ cu celelalte vetre folclorice ale acestora,respectiv: Oaş-Satu Mare, Agriş, Almaş Valea Someşului, Sălaj, ori a zonelor Maramureşene: a Vişeului, Borşei, Văilor Izei şi Marei. Se poate chiar spune că Ţara Codrului este o regiune de interferenţă a judeţelor Satu Mare, Maramureş si Sălaj, cea mai mare parte rămânând însa în judeţul Satu Mare.

Din cauza faptului că ea este împărţită administrativ în cele trei judeţe, apare dezavantajul cercetarii locale care abordează numai partea aparţinătoare unui judeţ.

La prima vedere, s-ar putea spune ca minunatul Codru nu are nimic spectaculos: se spune „Țara Oasului „ sau „ Țara Chioarului” dar nu se spune „ Țara Codrului”, desi așezarea pe dealuri i-ar fi permis. I se spune simplu „ Codru”, pentru ca oamenii acestor meleaguri sunt tot atat de simpli si aspri. Codrenii și-au pastrat tradițiile obiceiurie, însași modul de viața peste veacuri. In toata „ faptura lor” ei și-au luat culorile din jur: verdele pădurii, albastrul cerului, negrul pămantului si albul sufletului si al dorului de pace.

Muntele si codrul le-au ocrotit existența, de aceea au ramas mereu înfrațiti.

 
 

Etnomuzicologul Speranța Rădulescu ne ajută să localizam această zonă: ,,Codrul este un colţ de lume aproape neştiut, situat în extremitatea septentrională a României, la apus de Maramureş şi Chioar, la nord de Crişuri şi Sălaj, lângă graniţa cu Ungaria. Muzica sa tradiţională sătească este, în ochii oamenilor din ţinuturi, umbrită de cea a Maramureşului vecin şi înrudit. Da nu are, poate, strălucirea şi exuberanta zicalelor moroşeneşti; are, în schimb, echilibru şi nobleţe de curte princiara austriacă; şi mai are, de asemenea, o robusteţe aspră, ţâşnită din adâncurile tărăniei româneşti”.

Locuitorii acestui ținut, s-au considerat întotdeuna “codrenii”,”în codru”,”d’i pă su’ Codru” si au făurit, de-a lungul veacurilor o civilizație proprie cu puternice trasături particulare.

Zona Codrului a cunoscut cu siguranța dintotdeauna agricultura,dar aceasta nu a putut satisface singura nevoile de viata ale locuitorilor ei. Aceștia,s-au ocupat de altfel cu olaritul,mesteșugul lemnului si pictatul icoanelor pe sticla.

Portul popular codrenesc

Portul popular din zona Codru apare la o privire fugară modest, sărac în comparaţie cu cel din Oaş, de exemplu. ,,Sarăcia” este însă apaprentă, mai degrabă este vorba de sobrietatea ornamentului. O cercetare minuţioasă a costumaţiei relevă rafinamentul artistic, o compoziţie echilibrată a texturii ornamentale, fineţe în execuţie. Culorile utilizate sunt puţine, dar folosite în sensibile tonalităţi armonizându-se cu albul pânzei – adesea ornamentată tot cu alb.

Costumul femeiesc:

  • spăcel (cămaşă);
  • pindileu (poalele), care este încreţit la talie;
  • zadia (şorţul) albă, din acelaşi material cu pindileul încreţită pe bâtă care se leagă de talie, ornamentată ca şi poalele;
  • puzlicul de barşon (catifea) negru sau albastru, mic;
  • gheată înaltă cu tureacă în picioare;
  • în cap femeile căsătorite poartă basmale de culoare închisă, iar fetele umblau cu capul descoperit iar părul pieptănat împletit ca o plasă pe care sunt prinse panglici, clame, agrafe colorate, zgărdane;
  • la brâu, prinse într-un colţ se poartă joljurile (batiste) ornamentate florar, lucrate de fete.

Costumul barbatesc:

  • Chemeşa – de pânză cu mâneci largi strâmtate la încheieturi, lungă până la brâu, se poartă peste pantaloni. La încheieturi şi la guler este brodată alb pe alb;
  • Gacii – pantaloni – destul de scurţi şi largi, destrămaţi jos cu franjuri, nu sunt ornamentaţi.
  • Iarna se poartă gube, sumane şi cioareci.
  • Încălţămintea: cizme negre de box.
  • Pe cap se poartă pălării de fetru cu boruri drepte cu calota neturtită, negre, gri sau verzi, în zi de sărbătoare ornamentate cu margele de sticlă şi cu struţ din flori. Cu mult înainte se purtau pălării de paie, calota având o formă înaltă tronconică.

Costumul popular din zona Codru se încadrează în costumul din zona nord-vestică a Transilvaniei;

 

Copyright 2019 LTC All Rights Reserved.

Home
Instrumente
Instrumental