Careiul de astăzi, cu toate trăsăturile acestuia, este un rezultat al istoriei încărcate a zonei înconjurătoare, fostul sat Bobald având cel mai mare impact asupra dezvoltării zonei descrise.
Istoria acestuia a fost abordată în ordine descrescătoare.
Astfel, în anul 1919 regele Ferdinand I face un tur al României alături de Regina Maria și fiica lor Ileana, în contextul campaniei din vara aceluiași an. Vizita organizată din luna aprilie de către Iuliu Maniu se desfășoară pe traseul gară-centru-castel, uimind cuplul de suverani prin tradițiile de nuntă oșenești, defilarea armatei și a poporului și mai ales prin castelul Karolyi.
În anul 1918 împrejurimile Careiului au și ele un rol în Unirea de la Alba Iulia, trimițând 914 membri ale consiliilor naționale sătmărene. În data de 18 noiembrie 1918 comunele româneşti aparţinând zonei Careiului au ţinut o mare adunare populară în sala mare a Primăriei Carei, în cadrul căreia s-au constituit „Consiliul Naţional Român” al plăşii Carei ca şi consiliile naţionale române comunale.
Iosif de Calasanz înființează Ordinul Piarist, a cărei reședință se află la Carei în urma invitației trimise de către contele Karolyi Alexandru. Același conte a asigurat buna funcționare a școliiîncepând cu anul 1727 donând florini, asigurând clădirile necesare, precum și hrana celor șase preoți piariști profesori ai gimnaziului. La aceeași școală piaristă au predat profesori vestiți, formând o bună parte a elitei româneşti transilvane din secolul XIX. Este suficient dacă amintim acum numele lui Simion Bărnuţiu şi al martirului paşoptist Ioan Buteanu.
În secolul XIX o mare iubire a literaturii maghiare se realizează chiar în orașul Carei:Petőfi Sándor o cunoaște pe Szendrey Júlia. Balurile din castelul Karolyi au fost un bun motiv de întâlnire al acestora.
Trebuie să menționăm că apariția liceului Piarist și a Iluminismului a adus obscurantiismul medieval din regiune. Prin urmare în Carei, reședința comitatului, au avut loc execuții de vrăjitoare sub îndrumarea bisericii ce se opunea vrăjitoriei. Astfel, în general femeile în vârstă, multe dintre ele fiind văduve ce se ocupau cu cultivarea plantelor, erau spânzurate sau de obicei arse pe rug. Toate procesele vrăjitoarelor erau semnate de către contele Karolyi Francisc,, prefectul comitatului Sătmar. Ultimele vrăjitoare au fost condamnate la ardere pe rug în anul 1945 și s-au numit Rekettye Pila și Varga Anna, ele fiind comuna Csaszló.
Alte elementele importante ale istoriei locale sunt prima atestare documentară a orașului pe data de 8 februarie 1320, prima construcție mai importantă în locul actualului castel, aceasta fiind datată din anul 1482, construită de Karolyi Lancz Laszlo și aprobată de regele Matia Corvin și vizita lui Francisc Rakoczi al II-lea pentru o perioadă de o lună. Garnizoana castelului este formată de haiducii din Bobald care îl apără până în anul 1848 iar după tratatul de pace de la Versailles Careiul și împrejurimile acestuia se integrează în Regatul României.
În urma săpăturilor efectuate pentru a construi centura Careiului în anul 2010 s-au găsit anumite morminte ce aparțin vechii așezări Bobald (Bobad), aceasta având un rol important în dezvoltarea Careiului deoarece garda familiei conților Karolyi provenea în mare parte din acest loc. Deși s-au găsit elemente din perioada migrațiilor, a dacilor și epoca bronzului, această zona a cunoscut dezvoltarea la intensitatea maximă în epoca bronzului cuprinsă între 2500-1000 î.Hr
Comunitatea de aici era una rurală, activitatea principală fiind agricultura și creșterea animalelor. Această comunitate a lăsat în urma sa o superbă producție de olărit, vasele provenind din așezarea de la Bobald aparținând culturii Otomani. E de remarcat faptul că pe dealul Carei Bobald ceramica este fin lustruită, cu aspect metalic, decorată cu S –uri culcate. Metalurgia comunităților Otomani din zona Câmpiei Careiului era una bazată pe materia primă din zona Transilvaniei intracarpatice și este asemănătoare celei din zona Tisei, astfel de la Bobald au fost descoperite arme, unelte și piese legate de procesul metalurgic. Toate aceste artefacte din bronz erau produse probabil în ateliere care funcționau în apropierea centrelor de putere sau a așezărilor mai importante. În urma acestei scurte prezentări a obiectelor de bronz care au fost descoperite la Bobald se poate remarca faptul că în epoca bronzului aici s-a dezvoltat unul dintre cele mai importante centre metalurgice ale nord–vestului României. Mărturie stau obiectele ceramice și de metal extrem de diverse.
Din perioada migrațiilor merită amintit un mormânt de vrăjitoare a cărei analogii pot fi găsite în lumea germanică a secolului VI d.Hr, iar avea o cingătoare a centurii, pe care au fost cusute pe vremea respectivă diferit obiecte neobișnuite. La capătul șirului de obiecte era un pandantiv piramidal din chihlimbar, perforat în partea superioară, care reprezenta de fapt piesa centrală a ansamblului. Pe baza analogiilor din Europa s-a ajuns la concluzia că aceasta este de fapt o "trusă magică" cu amulete prin care femeia defunctă intra în legătură cu lumea zeilor. În trusa magică apare o amuletă, o verigă din bronz cu noduri, care are legătură cu lumea romanică târzie, mediteraniană.. O altă piesă interesantă este un dinte de cerb, care simboliza puterea și rapiditatea acestui animal sălbatic. Trusa conține încă o cataramă în miniatură și 7 perle de chihlimbar.
Din perioada dacică s-au descoperit locuinţa unui conducător de trib, o fibulă şi vase dacice. Tot aici s-au mai găsit 112 monede romane din timpul lui Constantin cel Mare. Tot la Bobald s-a descoperit o monedă de argint aparţinând lui I. De asemenea, aici au fost găsite dovezi ale existenței dacilor liberi.
Legat de epoca bronzului ne putem bucura de prezervarea foarte bună a resturilor de animale şi plante de la Carei-Bobald, acestea oferind posibilitatea de a urmări evoluţia economică şi dezvoltarea acestei comunităţi în diferitele etape ale epocii bronzului mijlociu. Alături de vasele ceramice de excepţională calitate şi frumuşeţe ornamentate cu spirale şi ghirlande realizate prin diferite tehnici de decor, greutăţile din lut şi roţile de fus sunt mărturii ale prelucrării plantelor textile (inul în primul rând) şi al confecționării a noi tipuri de haine.
La trei ani după începerea procesului de cercetare, arheologii au făcut o descoperire remarcabilă și unică în România. Folosind o tehnică migăloasă și în același timp o tehnică specială, au identificat resturi paleovegetale, cercetătorii găsind la Bobald singura pâine din epoca bronzului pe teritoriul țării noastre. Potrivit cercetătorilor pâinea de la Bobald provine dintr-o specie de grâu specială, superioară, care a fost și bine cernută. Conform cercetătorilor descoperirile de pâini preistorice sunt o raritate, nu doar în țara noastră, ci și în întreg spațiul European.
O altă descoperire marcantă este “Goliat din Carei”, un schelet cu înălțimea de aproximativ 1,80m, un lucru straniu deoarece pe vremea respectivă înălțimea medie a unui bărbat era de 1,60 m. Mormântul acestuia a fost găsit la câțiva metri de cimitir, iar alături de el era îngropat și un pumnal. Se remarcă de asemenea că pe dosul palmei drepte, adusă peste piept, defunctul avea aşezată o piatră.Aceasta pare să simbolizeze anihilarea mâinii active a războinicului.